Stimate domnule Marinescu,
În ceea ce privește lungul drum al justițiabilului către noaptea legii - ca să-l parafrazez pe O,Neill - ceea ce s-a întâmplat cu cauzele întemeiate pe Legea 221 atinge absurdul.
Am încercat, având ca reper principiul speranței legitime, să identific situațiile în care s-ar putea accede CEDO, ca drepturi încălcate de acest joc cu legea.
Precum am mai scris inclusiv pe avocat.net, s-ar putea, în opinia mea, identifica trei situații distincte:
a. Situația în care cererea a fost soluționată în fond prin acordarea unor despăgubiri, fără limitare de cuantum, dar hotărârea a fost modificată în apel sau recurs, datorită modificărilor legislative intervenite sau a admisibilității deciziilor de neconstituționalitate.Putem include și despăgubirile date de instanță pe OUG 62 / 2010.
b. Situația în care petentul s-a adresat instanțelor înainte de modificările legislative, dar procesul în sine a debutat după aceste schimbări.
c. Situația în care petentul a introdus cererea după modificările legislative intervenite și după admiterea excepțiilor de neconstituționalitate.
Astfel, opinia mea personală, deoarece nu s-au finalizat dosare la CEDO pe această speță este că, raportându-ne și la previzibilitatea și predictibilitatea legii, ca punct de analiză calitativă a legii de către CEDO - vezi Rotaru v. Romania - aveți o speranță legitimă dacă vă aflați în situațiile descrise la pct. a și b.
Consider, de altfel, că Decizia Curtii Constitutionale in privinta anularii despagubirilor morale a fost motivata pe hotarari CEDO rău-interpretate de catre CCR, CEDO hotarand intr-un context diferit! Este părerea mea personală.
Mai sunt disponibile pe avocat.net și alte articole pe această temă.
Cu stima.